EP 74: Anselm de Canterbury

Încheiem seria de recapitulărilor și vorbim despre filozoful și teologul medieval Anselm de Canterbury și despre argumentul ontologic pe care l-a formulat pentru a dovedi existența lui Dumnezeu. Ce presupune acest argument? În esență, el pleacă de la definiția lui Dumnezeu ca ființă față de care nimic mai mare nu poate fi gândit. Anselm argumentează că, întrucât existența este un atribut mai mare decât non-existența, Dumnezeu trebuie să existe. Argumentul se bazează pe logică și raționament și încearcă să demonstreze existența lui Dumnezeu într-un mod rațional și accesibil necredincioșilor.Argumentul ontologic nu este unul convingător pentru toată lumea, dar rămâne un subiect de dezbatere și interes pentru mulți filozofi și gânditori. Aici îi putem include și pe Descartes, Spinoza, Leibniz și Gödel, care au discutat și dezvoltat variante ale acestui argument. Poate cel mai faimos răspuns este cel al lui Kant, în care acesta susține că existența nu poate fi considerată un atribut al unei ființe. Putem folosi exemplul unei bancnote de 100 de lei pentru a ilustra acest punct de vedere: conceptul unei bancnote este pur intelectual, în timp ce bancnota reală din buzunar are atât conceptul, cât și existența.Chiar dacă argumentul nu convinge pentru toată lumea, este considerat o contribuție semnificativă la filozofie și a inspirat multe discuții și răspunsuri critice.