EP 25: Epicurienii

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan - Ein Podcast von Casa Paleologu - Donnerstags

Astăzi am discutat despre epicurieni, mai ales în opoziție cu celălalt curent filozofic major apărut în perioada elenistică, stoicismul. Epicur considera că scopul vieții este plăcerea. Nu vorbim însă de hedonism, pentru că epicurienii aveau un stil de viață foarte ascetic. Nu orice plăcere trebuie căutată. Filozofia naturală epicureană își are rădăcinile în teoria atomistă a lui Democrit, însă acești atomi din care este formată lumea  nu se mișcă nu doar după anumite legi, ci și în mod haotic. Aceste mișcări bruște (clinamen) lasă loc hazardului și a libertății umane. Epicurienii consideră că frica de zei este nefondată. Există ceea ce etse denumit drept „medicamentul împătrit” pe care epicurienii cred că toți oamenii ar trebui să-l folosească pentru a fi fericiți și îndeamnă oamenii să urmeze o cale a plăcerii raționale și moderate: „Zeul nu are nimic de temut, moartea nu are nimic îngrijorător, binele este ușor de obținut, iar teribilul este ușor de îndurat.”Un aspect important al filosofiei epicureane este ideea de prietenie. Epicurienii se adună într-o grădină și folosesc conversațiile cu prietenii drept modalitate de a-și găsi plăcerea. Ei, spre deosebire de alte școli filosofice, permiteau femeilor să se alăture discuțiilor lor.